Autentificarea este procesul de verificare a faptului că un utilizator, dispozitiv sau sistem este cine sau ce pretinde a fi înainte de a acorda acces la o aplicație, rețea sau resursă digitală. Funcționează prin metode precum parole, PIN-uri, biometrie, chei de securitate, OTP-uri sau autentificare multi-factor pentru a ajuta la prevenirea accesului neautorizat și la protejarea datelor sensibile ale afacerii.
Cheltuieli cheie
Autentificarea verifică identitățile înainte de a acorda accesul, formând prima linie de apărare pentru securizarea utilizatorilor, dispozitivelor și sistemelor organizaționale.
- Definiție: Autentificarea este procesul de verificare a faptului că un utilizator, dispozitiv sau sistem este cine pretinde a fi înainte de a permite accesul la aplicații, rețele sau date.
- Rol de securitate: Autentificarea puternică ajută la prevenirea accesului neautorizat și reduce riscul de încălcări ale securității datelor, servind drept fundament pentru strategiile de gestionare a identității și accesului în mediile IT moderne.
- Cum funcționează: Autentificarea validează acreditările în raport cu o bază de date de încredere, confirmă identitatea și permite accesul numai în cadrul permisiunilor și politicilor predefinite atribuite identității respective.
- Metode de autentificare: Printre metodele comune se numără parolele, autentificarea fără parolă, autentificarea multi-factor, autentificarea unică și abordările de tip zero trust, fiecare oferind niveluri diferite de securitate și utilizabilitate.
- Abordare modernă: Organizațiile adoptă din ce în ce mai mult metode de autentificare stratificate și fără parolă, combinând biometria, dispozitivele și semnalele de risc în timp real pentru a consolida securitatea și a reduce dependența de parolele vulnerabile.
Autentificarea este prima verificare a identității înainte ca un utilizator, dispozitiv, aplicație sau sarcină de lucru să poată accesa un sistem protejat. Aceasta confirmă că identitatea din spatele unei cereri de acces poate fi considerată de încredere, înainte de a se întâmpla orice altceva.
Indiferent dacă un utilizator se conectează la e-mail, accesează o aplicație web, se conectează la o rețea VPN sau se conectează la un tablou de bord intern, autentificarea determină dacă identitatea din spatele solicitării poate fi considerată de încredere. Accesul la serviciu este acordat utilizatorului numai după finalizarea autentificării.
O autentificare slabă poate face ca toate celelalte măsuri de securitate să fie irelevante. Atacatorii nu au nevoie de exploit-uri avansate dacă se pot conecta pur și simplu ca utilizatori legitimi.
Fără alte introduceri, haideți să analizăm ce este de fapt autentificarea și cum funcționează diferite metode de autentificare.
Ce este autentificarea?
Autentificarea este procesul de verificare a unei identități care ajută la protejarea atât a resurselor digitale, cât și a celor fizice. Este o parte fundamentală a menținerii integrității și confidențialității datelor sensibile.
Autentificarea permite companiilor să confirme că doar persoanele, serviciile și aplicațiile potrivite, cu permisiunile corecte, pot accesa resursele organizației. Acest lucru se aplică și identităților non-umane, cum ar fi serverele, aplicațiile web și alte mașini și sarcini de lucru.
Autentificarea se bazează pe principiul simplu de comparare a acreditărilor furnizate cu o bază de date autorizată sau un server de autentificare. Dacă acreditările corespund cu cele din înregistrare, atunci accesul este acordat, iar dacă nu, atunci este refuzat. Acest proces previne accesul neautorizat și protejează informațiile sensibile.
Autentificarea modernă a depășit cu mult limitele simplelor parole. Astăzi, organizațiile folosesc metode de verificare multistratificate care combină ceva ce utilizatorul știe, ceva ce are și ceva ce este.
Cei mai comuni factori de autentificare
| Categoria factorului | Sens | Exemple |
|---|---|---|
| Ceva ce știi | Factorul de cunoaștere | Parolă, PIN |
| Ceva ce ai | Factorul de posesie | Aplicație de autentificare, cheie hardware, dispozitiv OTP |
| Ceva ce esti | Factorul de inerență | Amprentă digitală, recunoaștere facială |
| Undeva ești / context | Semnal adaptiv | Locație, poziția dispozitivului, risc IP |
Cum funcționează autentificarea
La bază, autentificarea verifică dacă sistemul are încredere în cine face solicitarea. Aceasta poate fi apoi împărțită în următorii pași principali:
- Prezentarea identității: Utilizatorul sau sistemul prezintă acreditări sau o revendicare de identitate.
- Validarea acreditărilor: Sistemul verifică unul sau mai mulți factori de autentificare în raport cu o bază de date sau un server de autentificare de încredere.
- Confirmarea identității: Serverul de autentificare confirmă sau respinge identitatea și, dacă are succes, creează o sesiune sau un token.
- Autorizare (etapa următoare): Politicile de autorizare decid apoi la ce are permisiunea de a accesa identitatea autentificată.
Cantitatea de autorizare acordată se bazează pe politicile emise pentru ID-ul de utilizator care a solicitat accesul, iar utilizatorului îi sunt disponibile doar serviciile și aplicațiile permise în aceste limite.
Rolul autentificării în securitate
Autentificarea este elementul constitutiv pentru toate soluții de gestionare a identității și accesului, care sunt responsabile pentru gestionarea identităților utilizatorilor, a ciclului lor de viață definit și a permisiunilor lor de acces în cadrul sistemului unei organizații.
Implementarea verificărilor de autentificare poate reduce semnificativ riscul de acces neautorizat și de încălcări ale securității datelor, contribuind la protejarea datelor organizaționale și a confidențialității utilizatorilor. Un astfel de control planificat și sistematic este esențial pentru aplicarea controalelor de acces și gestionarea securității rețelelor și sistemelor unei organizații.
Autentificare vs. autorizare
Înainte de a continua, este imperativ să înțelegem diferența dintre autentificarea unui act de identitate și autorizarea acestuia. În timp ce autentificarea începe în momentul în care o acreditare este introdusă în sistem, autorizarea începe numai după ce acreditarea a fost verificată cu succes.
Odată ce identitatea asociată cu acreditările a fost autentificată, sistemul de autorizare evaluează cererea în funcție de controalele de acces definite. Această evaluare include mai multe atribute, cum ar fi rolul utilizatorului, cazul de utilizare atribuit acestuia pentru aplicații și permisiunile acordate utilizatorului pentru accesarea bazei de date a companiei.
Principalele diferențe dintre autentificare și autorizare pot fi observate după cum urmează:
| Aspect | Autentificare | Autorizare |
|---|---|---|
| Definiție | Pentru confirmarea faptului că un utilizator, dispozitiv sau sistem este cine pretinde a fi înainte de a i se permite accesul. | Pentru a determina la ce are permisiunea de a accesa un utilizator autentificat și ce acțiuni poate efectua. |
| Procesați comanda | Apare chiar la începutul procesului de accesare, înainte de a fi luat în considerare orice acces la sistem sau la date. | Are loc numai după ce autentificarea a verificat cu succes identitatea utilizatorului. |
| Întrebare centrală | Răspunde la întrebarea „Cine ești?” prin validarea identității. | Răspunde la întrebarea „La ce poți accesa sau ce poți face?” prin aplicarea permisiunilor. |
| Baza de validare | Se bazează pe acreditări legitime și factori de verificare, cum ar fi parole, MFA, token-uri sau date biometrice. | Se bazează pe roluri, atribute, politici de acces și reguli contextuale predefinite definite de organizație. |
| Protecție primară | Previne uzurparea identității, preluarea contului și conectările neautorizate. | Împiedică utilizatorii să acceseze date sau să facă acțiuni dincolo de ceea ce au permisiunea de a utiliza. |
| Focalizare operațională | Se concentrează pe validarea identității și stabilirea încrederii. | Se concentrează pe aplicarea limitelor de acces și a permisiunilor în cadrul sistemelor. |
Diferite tipuri de autentificare
Există diverse metode de autentificare, fiecare cu propriul set de parametri și nivelul de securitate oferit. Să vedem cum se aplică diferite metode de autentificare:
1. Metode tradiționale: parole și nume de utilizator
Parolele și numele de utilizator au fost cele mai comune forme de autentificare de ani de zile. Utilizatorului i se solicită să creeze un nume de utilizator și o parolă unice, în principal ca date de autentificare, care sunt salvate în directorul companiei.
Aceste parole și nume de utilizator sunt apoi criptate și stocate în baza de date care le verifică de fiecare dată când utilizatorul introduce parola și numele de utilizator respective. După o potrivire reușită, utilizatorului i se acordă acces la serviciile desemnate.
Deși sunt încă utilizate pe scară largă ca formă de facto de autentificare, parolele și numele de utilizator creează, de asemenea, provocări de securitate și utilizabilitate din cauza vulnerabilității lor la atacurile de phishing.
2. Fără parolă
Simplu spus, autentificarea fără parolă înseamnă conectarea fără a introduce o parolă tradițională. În schimb, se bazează pe alți parametri pentru autentificarea identității utilizatorului. Acești parametri includ:
- Biometrie: Amprentele digitale, recunoașterea facială și amprentele digitale, recunoașterea facială și alte date biometrice sunt acum disponibile pe majoritatea dispozitivelor moderne și pot fi asociate direct cu individul. Sunt dificil de falsificat și convenabile pentru utilizatorii care nu mai trebuie să-și amintească nimic.
- Factori de posesie: Acestea includ token-uri de securitate hardware, aplicații de autentificare sau coduri de acces unice (OTP) livrate prin SMS sau e-mail. Acest lucru asigură că numai cei care dețin fizic dispozitivul înregistrat se pot conecta.
- Linkuri temporizate: Un link unic este trimis la adresa de e-mail înregistrată a utilizatorului, prin care se acordă accesul. Acestea sunt deosebit de populare în aplicațiile orientate către consumatori, deoarece elimină necesitatea unei parole.
Prin eliminarea necesității parolelor și numelor de utilizator, un punct slab comun în domeniul securității, organizațiile își pot reduce semnificativ suprafața de atac.
3. Încredere zero
Autentificarea zero trust funcționează pe principiul „niciodată să nu ai încredere, întotdeauna să verifici”. Această abordare aplică aceleași verificări stricte pentru autentificare în toate identitățile utilizatorilor și identitățile dispozitivelor, asigurând doar acces de încredere.
Cu metoda de autentificare zero trust, sistemul evaluează constant identitatea, starea dispozitivului și comportamentul utilizatorului pentru a acorda acces la resurse pe baza acestei evaluări în timp real. Nu se acordă nicio încredere implicită, chiar dacă un utilizator sau un dispozitiv se află în rețeaua corporativă.
4. Bifactor și multifactor
Metoda de autentificare cu doi factori se bazează pe autentificarea cu parolă sau fără parolă, adăugând un nivel suplimentar de securitate. Pentru a se asigura că numai utilizatorii autorizați pot accesa un cont sau un sistem, utilizatorii trebuie să furnizeze două sau mai multe forme de identificare înainte de acordarea accesului.
Aceste formulare sunt împărțite în diverși factori, cum ar fi parola, datele biometrice și un cod trimis pe telefonul utilizatorului sau un link de verificare.
Acest pas suplimentar face ca factorul doi și autentificare multi-factor semnificativ mai dificil de gestionat în cazul încălcărilor de securitate și al accesului neautorizat. Reduce impactul parolelor furate sau slabe, protejează împotriva atacurilor de phishing și de tip „credential stuffing” și limitează accesul chiar dacă datele de conectare sunt compromise.
5. Autentificare unică (SSO)
SSO este o metodă de autentificare care permite utilizatorilor să se conecteze o singură dată și să obțină acces securizat la mai multe aplicații, platforme și servicii. Aceasta elimină oboseala parolelor și permite comutarea fără probleme între instrumente precum e-mailul, sistemele de gestionare a relațiilor cu clienții, aplicațiile de gestionare sau alte servicii.
SSO se bazează în mare măsură pe furnizorul de identitate responsabil pentru autentificarea utilizatorilor și emiterea de token-uri securizate care le confirmă identitatea. Acesta acționează ca autoritate de încredere pe care se bazează aplicațiile, asigurându-se că doar utilizatorii verificați au acces.
Tipuri de protocoale de autentificare
Autentificarea se bazează pe mai multe categorii de protocoale și standarde, fiecare rezolvând o parte diferită a puzzle-ului identității: verificarea identității cuiva, decizia la ce poate accesa și menținerea datelor contului său sincronizate între sisteme. Iată cum se împart cele mai utilizate categorii.
Iată o listă cu cele mai utilizate protocoale de autentificare în diverse industrii:
- SAML 2.0Permite utilizatorilor să acceseze mai multe aplicații cu o singură conectare. Utilizează un schimb securizat de date de autentificare între un furnizor de identitate și un furnizor de servicii. SAML activează SSO federativ, astfel încât utilizatorii să nu aibă nevoie de autentificări separate pentru fiecare serviciu.
- KerberosEste utilizat pentru validarea clienților/serverelor în timpul procesului de rețea care utilizează o cheie criptografică. Este conceput pentru executarea unei autentificări puternice în timpul raportării către aplicații.
- RAZĂEste conceput pentru utilizatorii de servicii de rețea. Serverul RADIUS criptează acreditările introduse de utilizator, care sunt mapate prin baza de date locală și oferă acces.
- CHAP și PAPFolosesc un nume de utilizator și o parolă pentru autentificarea utilizatorilor. În timp ce PAP transmite parolele în text simplu, CHAP îl îmbunătățește prin verificarea continuă a utilizatorilor prin schimburi de mesaje provocare-răspuns fără a dezvălui parola.
- LDAP: LDAP este utilizat pentru a accesa și gestiona serviciile de director care stochează identitățile și acreditările utilizatorilor. Acesta determină orice indivizi, organizații și alte dispozitive dintr-o rețea, indiferent de perimetru.
- FIDO2: Acesta cuprinde un set de specificații agnostice din punct de vedere tehnologic pentru a consolida accesul securizat al utilizatorilor și autentificarea acestora. FIDO permite utilizatorilor să acceseze și să autentifice conturile lor cu chei de acces, date biometrice sau PIN în loc de parole.
- OAuth 2.0Permite aplicațiilor să solicite acces limitat la datele unui utilizator găzduite de un alt serviciu (Google, Microsoft, GitHub) fără a vedea vreodată parola utilizatorului. Este un cadru de autorizare, nu un protocol de autentificare în sine — OIDC este cel care adaugă autentificarea pe lângă acesta.
- SCIMEste un standard deschis care automatizează schimbul de informații despre identitatea utilizatorilor între sisteme, oferind o furnizare, actualizări și dezaprovizionare consecventă a conturilor de utilizatori pe diferite platforme. Acesta gestionează ciclul de viață al identității, nu autentificare.
- LDAPFolosit pentru accesarea și gestionarea serviciilor de directoare care stochează identitățile și acreditările utilizatorilor. Identifică persoane, organizații și dispozitive dintr-o rețea, indiferent de perimetru.
| Categorii | Exemple |
|---|---|
| Protocoale de autentificare / federație | SAML 2.0, OpenID Connect, Kerberos, RADIUS, FIDO2/WebAuthn |
| Cadrul de autorizare | OAuth 2.0 |
| Standard de furnizare a identității | SCIM |
| Protocol de director | LDAP |
Cele mai bune practici pentru construirea unui strat de autentificare puternic
Utilizarea diverselor metode de autentificare asigură existența întotdeauna a unei măsuri de siguranță și diversifică suprafața amenințărilor. Iată o privire asupra unora dintre cele mai bune practici pe care le puteți implementa pentru a vă asigura că stratul de autentificare rămâne ermetic.
- Prioritizați autentificarea multi-factor: Autentificarea multi-factor este ca și cum ai verifica de două ori răspunsul tău la un examen. Prin aplicarea acesteia asupra conturilor de administrator, a lucrătorilor la distanță și a aplicațiilor care conțin date sensibile, companiile pot reduce considerabil încălcările de date.
- Adoptă o abordare fără parolă pentru acreditări: Prin implementarea biometriei, a OTP-ului temporizat, a legăturilor securizate sau a autentificatorilor legați de dispozitiv, companiile pot reduce semnificativ phishing-ul, umplerea credențialelor și atacurile de tip brute-force.
- Aplicați autentificarea adaptivă: Semnalele de risc în timp real, cum ar fi reputația dispozitivului, viteza geografică, riscul IP și modelele comportamentale, reprezintă factori de identificare excelenți. De asemenea, reduc sarcina IT a monitorizării constante, deoarece orice modificare a factorilor va duce automat la implementarea unor măsuri de securitate.
- SSO pentru a elimina oboseala parolelor: Utilizarea SSO reduce sarcina angajaților și permite autentificarea rapidă a utilizatorilor prin intermediul unui furnizor de identitate de încredere.
- Monitorizați activitatea de autentificare: Prin urmărirea tiparelor precum erorile repetate de conectare, utilizarea dispozitivelor noi, locațiile neobișnuite sau accesul în momente anormale, companiile pot descuraja orice amenințare înainte ca aceasta să aibă șansa de a pătrunde în securitate.
- Folosește protocoale de identitate moderne: Utilizarea OAuth 2.0, OpenID Connect, SAML și a altor protocoale moderne ajută la reducerea erorilor de implementare care pot apărea în sistemele de autentificare personalizate.
- Aplicați o guvernanță strictă a sesiunilor: Limitarea ciclurilor de viață ale token-urilor de identitate, revocarea sesiunilor suspecte și blocarea token-urilor cu durată lungă de viață sau negestionate împiedică trecerea accesului neautorizat între sesiunile autentice.
- Folosiți MFA rezistent la phishing acolo unde este posibilFolosiți chei de acces FIDO2/WebAuthn, în loc de coduri bazate exclusiv pe SMS.
- Mențineți conturi de administrator pentru geamuri sparteCu o monitorizare atât de strictă, accesul de urgență nu ocolește neobservat controalele standard de autentificare.
Fundații puternice duc la structuri puternice
Autentificarea este fundamentul pe care se construiesc toate măsurile de securitate. Prin stabilirea unei fundații solide, puteți stabili o structură de securitate care este mai greu de compromis.
Companiile ar trebui să fie conștiente de creșterea constantă a numărului de noi identități și de amenințarea cibernetică în continuă creștere. Cei care consideră autentificarea drept nucleul infrastructurii lor de afaceri vor fi mai bine echipați pentru a securiza accesul la rețeaua lor de date.
Scalefusion OneIdP vă oferă o suită completă de factori de autentificare, astfel încât să fiți întotdeauna siguri că persoana potrivită are accesul corect. Soluția de acces zero trust bazată pe UEM verifică încrucișat atât identitatea, cât și statutul de securitate al dispozitivului, ajutând la acordarea accesului numai atunci când identitatea și statutul dispozitivului îndeplinesc politicile de securitate configurate.
Întrebări frecvente
1. Care este diferența dintre autentificare și autorizare?
Autentificarea are loc mai întâi pentru a verifica cine este un utilizator (identitatea), urmată de autorizare, care determină ce permisiune are acesta să facă (accesul).
2. De ce este autentificarea fără parolă mai sigură?
Autentificarea fără parolă elimină acreditările statice, ușor de compromis, înlocuindu-le cu factori rezistenți la phishing, legați de dispozitiv sau biometrici. Acest lucru reduce semnificativ riscurile legate de reutilizarea parolelor, atacurile brute-force și umplerea acreditărilor.
3. Este autentificarea același lucru cu verificarea identității?
Nu. Deși ambele confirmă identitatea, verificarea identității este de obicei un proces unic, care validează faptul că o persoană este cine pretinde a fi. Pe de altă parte, autentificarea poate fi o verificare unică sau un proces continuu, în funcție de sistem - modelele adaptive și Zero Trust reverifică identitatea pe parcursul unei sesiuni, în timp ce autentificările de bază se autentifică de obicei o singură dată.
4. La ce se folosește autentificarea?
Autentificarea este o parte crucială a oricărei structuri de securitate cibernetică. Este procesul pe care companiile îl utilizează pentru a confirma că doar persoanele, serviciile și aplicațiile potrivite, cu permisiunile corecte, pot accesa resursele organizației.
5. Care sunt câteva exemple de autentificare?
Exemple de autentificare includ, dar nu se limitează la, conectarea cu un nume de utilizator/parolă, utilizarea recunoașterii faciale (Face ID) sau a scanerelor de amprente pe telefoane, primirea unui OTP prin SMS sau utilizarea SSO.
6. Care este diferența dintre autentificare și verificarea identității?
Verificarea identității este de obicei un proces unic care confirmă că o persoană este cine pretinde a fi, adesea în timpul procesului de onboarding. Autentificarea are loc de fiecare dată când cineva încearcă să acceseze un sistem, confirmând că utilizatorul actual este aceeași persoană care a fost verificată inițial.
7. Este OAuth același lucru cu autentificarea?
Nu. OAuth 2.0 este un cadru de autorizare. Permite unei aplicații să acceseze datele în numele unui utilizator fără a-i vedea parola. Autentificarea este gestionată separat, adesea de OpenID Connect (OIDC), care este construit pe baza OAuth 2.0 special pentru a verifica identitatea.
8. Care este cea mai sigură metodă de autentificare?
Nicio metodă nu este universal „cea mai sigură”, securitatea depinde de implementare. Cu toate acestea, metodele rezistente la phishing, cum ar fi cheile de acces FIDO2/WebAuthn și cheile de securitate hardware, sunt considerate în prezent cele mai puternice opțiuni disponibile pe scară largă, deoarece elimină parolele reutilizabile și rezistă atacurilor de phishing de la distanță.
